Cand a fost publicat „Les Miserables”, scriitorul francez era un poet consacrat, pana la punctul in care atotputernicul New York Times a facut ecou proiectul sau literar cu doi ani inainte de a fi publicat.
Toate acestea in ciuda faptului ca scriitorul interzisese editorilor sai sa publice si sa dezvaluie orice fragment din carti, deoarece prima editie a „Les Miserables” avea sase volume.
Lucrarea este enorm de complexa cu o multitudine de personaje, fiecare mai atractiv, dar de data aceasta prefer unul dintre ele: Jean Valjean. Un criminal care este inchis pentru ca a furat o paine pentru a-si hrani cei sapte nepoti.
Pentru aceasta crima, justitia franceza l-a condamnat la cinci ani de inchisoare, la care trebuie adaugati alti doisprezece, pentru patru tentative de evadare, si inca doi, pentru lupte cu gardienii.
La iesirea din inchisoare, departe de a fi reformat, primul lucru pe care il face este sa-si fure tacamurile de argint de la un episcop, care ii daduse adapost, si de la un copil o moneda cazuta la pamant.
Raul se naste sau se face?
Timpul vindeca totul si, ceva timp mai tarziu, Valjean este un barbat reformat, a reusit sa indeplineasca, datorita puterii sale enorme, un adevarat act eroic salvand doua fete dintr-un incendiu.
Imbogatit, prin mijloace cinstite, el decide sa se rascumpere, isi schimba numele in Monsieur Madeleine si devine primarul si binefacator al Montreuil-sur-Mer.
Cealalta persoana cheie din piesa este Javert, temnicerul care l-a pus pe Valjean dupa gratii si care mai tarziu devine politist. Este un functionar extrem de gelos pe munca sa, mai presus de toate, legea si ordinea trebuie respectate, indiferent de cost. Javert crede ca civilizatia se bazeaza pe dreptate.
Javert o recunoaste pe Madeleine si face tot ce poate pentru a o demasca si a o intoarce la inchisoare, dar totul se intoarce impotriva lui. Mai tarziu, Madeleine va avea ocazia sa se razbune pe temnicer atunci cand insurectionatii vor sa-l omoare.
Cu toate acestea, desi isi risca viata, reuseste sa-l salveze. Asta face ca politia necrutatoare sa se reconsidere, este posibil ca cineva care este in afara legii sa fie bun? Mai mult, poate ca el insusi nu se comporta corect cu Valjean asa cum ar trebui?
Speranta celor asupriti
Un alt dintre personajele iconice si magnetice ale romanului este Cosette, fiica lui Fantine – o prostituata – care supravietuieste ca un copil exploatat pana cand Jean Valjean o salveaza si are grija de ea ca si cum ar fi fiica lui.
Ea isi va petrece copilaria intr-o scoala de manastire, unde se va remarca prin frumusetea ei, iar in final va ajunge sa se casatoreasca cu Marius Pontmercy, un tanar avocat.
In adancul sufletului, Cosette simbolizeaza speranta celor asupriti, este metafora migrantilor din America Centrala care incearca sa treaca granita SUA in cautarea unei lumi mai bune.
Cea mai scurta telegrama din istorie
Cand romanul a fost publicat, Victor Hugo se afla in Belgia, a scris o scurta scrisoare editorului sau pentru a afla cum au raspuns criticii. Telegrama avea doar un semn de intrebare. Nu era niciun cuvant.
Raspunsul redactorului a fost imediat, a facut-o prin telegrama, folosind tot un singur semn, semnul exclamarii. In acest fel, Victor Hugo stia ca romanul sau este un succes.
Ironii ale sortii, scriitorul galic a scris, dupa calculele facute de unii carturari, aproape patruzeci de milioane de caractere si aproximativ optsprezece mii de pagini de-a lungul vietii sale. Dar acest lucru nu l-a impiedicat sa aiba la credit cea mai scurta telegrama din intreaga istorie a literaturii.
